Kamikaze

cineva se izbea de mine apoi

au venit să mă ia

fără împotrivire au venit am plecat

împreună spre altundeva

între timp numai soare și liniște planeta

a înverzit peste oase îmi aminteam vag

cineva se izbea în mine

ei îmi spuneau

n-a existat totul

e mintea mea

chiar și ei

și atunci de unde gustul

dulce al pierderii

senzația că aș fi putut ucide

doar făcându-mă zid –

îmi aminteam: cineva se izbea de mine

întunecat de fiecare dată

sânge tot mai puțin și

convingerea fermă că am ucis

ei tăceau îmi deschideau gura

clătinau contururile

cineva se izbea de mine știu sigur, le-am strigat

sigur știu că se lovea tot mai rar

până la urmă mi-au spus:

a murit.

iar asta m-a relaxat

(soarele ștergea blând camera goală)

le-am răspuns asta e,
să fie sănătos

// Eikoh Hosoe