Lumină difuză

ușor trec lucrurile

dintr-un colț într-altul o cameră

golită de aer la mijloc

ceva tăiat bucăți

împărțite cu grijă în body bags

umbre foșnesc

ore prelungi leneșe

lumină întinsă pe ziduri departe

rochii de seară

mulate peste articulații
praf

ore încordate și scurte –

pume la pândă

așteaptă prima mișcare & eu

dresor blazat pocnesc alene din fălci

acopăr armonia decadentă a unei

lumini prea difuze

uneori închid alte

fălci mă acoperă:

prea mult

sânge în poezie nu

prea multă

poezie în sânge