1 august, Gellu Naum

În general nu se ştie precis dacă e bine sau nu să vorbim despre lucrul
acela surghiuni despre ciudatul
bine ştiut pe care îl ştiam singuri
despre migrările spre labirinturi blânde în care gemetele pot să aibă valori
inestimabile
în general se face dragoste noaptea şi ziua şi seara şi uneori dimineaţa
după calendare uşor eronate
se coace pâinea şi se bandajează omoplaţii
şi trecem pe marile bulevarde povestindu-ne amintirile de lăcustă
trecem ca nişte maldăre de coceni uscaţi şi foşnetul nostru stârneşte
nostalgia celor ce se plimbă cu degetul în creolină
vorbind acel limbaj urban-rural
cu o dârzenie în ei capabilă de şi mai şi
în leagănul în Ştrandul şi în colivia lor.

Se cresc pe lume plante atotputernice biruitoare
o lume vegetală ne priveşte de departe şi ne trimite ilustrate ventilatoare
în arşiţa care nu ţine nici o eră
o arşiţă totală ca un pat fără amintiri fără vise numai cu baldachin
urban-rural şi noi ne existăm şi totul
e un singur lucru
un lucru presimţit cu sutien şi cu jupon pierdut gălbui pe suprafeţe aspre

Iar pe aleile acelea plauzibile prin scuaruri
poți să auzi cuvintele din cuvinte poţi să vezi
clepsidrele pierdute în nostalgia lor
fierul din tine ruginit în ele
Stapână lumii fata de balet doarme cu noi într-o cutie de conserve
Heron din Alexandria îşi deapănă principiile
pe-un colţ de masă mic într-o cutie de chibrituri
şi totul e limpede şi tu răsfoieşti tratatul despre Vid
şi te plimbi în crinolină sau pe bănci lângă un gard
cu părul tău de Ofelie înecată în aburi
şi eu îți declar cele mai nobile sentimente într-o amforă albă
într-un turn ca o calfă cu picioare umede ca ale femeilor după aprinsul
lămpilor
seara mâncat de ţânţari într-o regiune a transparenţei totale
pe când un papagal trist îmi dă lecţii de geografie
fără nimic şi fără nicăieri.

/ Gellu Naum, 'În general', volumul 'Copacul animal', 1971

//  Rose e Cose