Tatălui meu
iubea țigările zilele lungi de toamnă în care nu e
nimic de făcut în
afară de gânduri
mormane de frunze fum insomnii
nu știam nimic
doar ochii tulburi
tăcerea
în care învelea
camera atunci când intram
era ultima zi m-am
întins lângă
el citea Port
Arthur
a nu știu câta
oară a dat
cartea la o parte
m-a privit l-am privit
nu ne-am spus o
vorbă
am ieșit din
cameră ca dintr-un
pântec infectat asta
a fost tot
nu știam că peste
ani
zilele de
noiembrie vor fi agonizant de lungi
vorbele
neschimbate țigările nelipsite
forme de fum aici
forme de fum dincolo
/ București, 21 noiembrie 2020
