Nu înțeleg nimic din ceea ce se petrece în jurul meu și continui să "cad" în viață printre întâmplări și decoruri, printre clipe și oameni, printre culori și muzici, tot mai vertiginos, secundă cu secundă, tot mai profund, fără sens, ca într-un puț cu pereții zugrăviți cu fapte și oameni, în care căderea mea nu este decât o simplă trecere și o simplă traiectorie în vid, constituind totuși ceea ce bizar și fără justificare s-ar putea numi "a-mi trăi viața proprie” / Max Blecher, 'Vizuina luminată'