departe
.jpg)
să fiu iarnă fără sfârșit
să reușesc
să cad să mă ridic să
caut drumul spre
casă în timp
sunete ciudate se
desprind din crengi
gheața se topește
& picură
transpirația de
pe frunte
rătăcirea printre trunchiurile albe - scheletul pădurii înconjoară
ucid vietăți mănânc
uneori nu am norocul ăsta
dinții sfâșie delicat
merg mai departe
în urmă cristale roșii
- așa știu drumul spre
rătăcire când siguranța
mă face
o casă lângă lac focul arde mocnit nu e nimeni -
ce ușurare
să merg din mine
către mine cu toată
convingerea lucrului bine făcut noaptea
se ridică din zăpadă
se adună &
o ființă se
lipește de piele
privește
așteaptă pădurea
diminețile sunt
tot mai
departe
