La Comana, în apropierea zilei lui Naum, o odihnă în camera lui, singură, vreo oră jumătate, la întretăierea dintre lumi. Ieri.



Pentru a nu știu câta oarăcerul încăpea în botul unui pui de vulpe 
Eu şedeam pe o scară de ciment
cu nişte cărăbuşi pe faţă
o floare galbenă se legăna
o scorbură se adâncea
pe când la poartă ciocăneau încet
şapte bătrâni cu şapte linguri rupte

Şi totuşi în tăcerea asta densă
degetele noastre aşterneau cearceafuri
busturile ni se lipeau prin zid
obrajii desenau cu var aceleaşi semne
sărută-le mâna bătrânilor
ei au adus urină de cal pentru stârpit buruienile
sărută-le mâna şi spune-le cu vocea mea
că eu şedeam pe o scară de ciment
spune-le asta cu vocea mea

Ei au să clatine din cap şi-au să se ducă pe la alte porţi
pe când noi ne vom continua plutirea
în botul unui pui de vulpe

/ Gellu Naum, 'Anotimp'