Christmas work in progress & Mircea Ivănescu - the best winter poet that was/is
când nu ştii ce să spui, sau să scrii - spui, pur şi simplu,
ce straniu, şi-aşezi pe urmă nişte vorbe despre ceea ce ți s-a părut, o, nu straniu - ci asemenea crengii
peste care, ai citit, se aşezau cristale -
(dar nu ți se părea stranie clipa aceea care se făcea
atunci ramură - nici fascinantă -
altădată ai fi pus intenții), ce straniu,
ai vrea să spui, a început iarna - când ieşi
afară în scuarul din fața blocului, e cerul aspru -
dar şi moale - în mâini, moale - ca şi zăpada -
şi lumina, cețoasă doar atât cât trebuie să oprească
în crengile grădiniței din mijlocul pieței gândul,
să nu-l mai departe, dimpotrivă, să-l prinzi
de amintirea despre cine mai ştie ce cărți
pe care le citeai, în casă, pe covor în fața sobei,
în camera dinspre curtea cea mică, între ziduri.
dimineața de iarnă te întoarce în timp
poate şi asta este cu adevărat
lumina de iarnă, o lenevie de soare,
moartă, urcând atâta de încet, agățându-se
/ Mircea Ivănescu, 'Iarna'
