Stick. Fragment din romanul în lucru.
Azi am încercat să iau legătura cu cineva. Stick-ul ăsta îmi arde mâinile, nu mai pot să-l țin doar pentru mine. Inițial m-am gândit la Armand, dar am renunțat imediat la idee. Probabil mai stă și acum în casa mea și așteaptă să mă întorc. Nu sunt în dispoziție să vorbesc cu el, să lămuresc lucrurile. Nu că lucrurile n-ar fi lămurite pentru mine. Dar îl cunosc și știu că așteaptă să mă răzgândesc. Să-mi vină mintea la cap, cum ar veni. Să renunț la prostia cu asistenta medicală și să preiau câteva dosare. Am vorbit cu Anca și, indirect, prin Antonia, cumva, am intrat în legătură cu un procuror. I-am trimis prin ea copiile folderelor de pe stick. Nu am încredere. Asta e, sunt avocat și o să rămân toată viața. Am văzut prea multe ca să mai cred în cineva. Cred în ceva, dar nu în cineva.
Așa că azi am vorbit cu cineva din presă. Nici individul ăsta nu-mi inspiră încredere, desigur. Fumează ca o locomotivă care merge pe cărbuni de proastă calitate, dar asta n-ar fi o problemă chiar atât de mare dacă privirea ar avea timp să i se limpezească măcar cât de cât între turele pe care alcoolul le face între creier și ficat. Dar ce să faci. Asta-i presa. Asta face genul ăsta de muncă din om. Parcă e și mai rău să fii jurnalist decât să fii avocat. În fine. I-am spus că am material pentru o poveste.
- Donșoară, eu nu vreau povești, eu vreau fapte reale, cu sursă și tot.
I-am zis că nu se poate cu sursă și tot, dar că faptele sunt reale. Și că eu sunt la fel de
donșoară cum e și ficatul lui când vine vorba de alcool. Asta nu i-am spus-o decât în gând. S-a ridicat de la masa pe care am plătit-o eu – mă rog, a fost vorba doar de o cafea – și a mormăit iar că vrea dovezi, nu baliverne. I-am zis că o să mă mai gândesc - și chiar o să mă mai gândesc dacă e destinatarul potrivit pentru stick.
Ideea e că am făcut doi pași în două direcții, măcar din una să iasă ceva.
Zilele astea mi-am ales una dintre siluetele zvelte de la piscină în compania căreia am petrecut niște ore agreabile. Venit la un congres, mâine pleacă. Lucrurile simple sunt cele mai frumoase. O să ieșim pe undeva în oraș în seara asta, iar la despărțire nu o să facem schimb de numere de telefon.
Viața merge doar înainte și de multe ori îmi amintesc mai mult momentele și stările decât persoanele în compania cărora le-am trăit. O să mă gândesc dacă ăsta e un subiect la care merită să mă mai gândesc.
/ fragment din romanul în lucru
// ph: DOOPIIDOO ('is making waves in the art world with his pioneering approach to using AI-generated images to create captivating artwork that pushes the boundaries of creativity. His innovative use of artificial intelligence has garnered attention and admiration, sparking conversations about the future of art and the evolving role of technology in the creative process' - 'Photographize')
