Ce a scris Oana ❤️

'Hai să vă zic de ce am renunțat la jobul de broker. A fost o mare surpriză pentru mine să găsesc în domeniul ăsta o echipă atât de mișto, mai ales că eu nu m-am integrat niciodată ușor în comunități la joburi, pentru că sunt neconvențională, am gura prea mare și vorbesc fără filtru, plus că am mari probleme cu orice formă de autoritate, deci dacă un șef îmi dă trigger, îmi dau demisia jbang! Dar aici, prieteni, toată lumea era super de treabă cu mine, foarte open minded, știau inclusiv că fac OF. Șeful era relaxat și respectuos și nu mi-a dat decât un trigger mic o singură dată, dar nu cât să plec de la job. Știți de ce am plecat totuși, până la urmă? Pentru că am avut un client, un nene cu părul alb și ochi albaștri care trăia singur cu tatăl lui care avea dizabilități, era plin de datorii și voia un credit să și le plătească, să scape de ele. Băncile nu voiau să-i dea credit, dar noi am reușit să i-l obținem,eu am fost cu el la bancă personal, l-am instruit ce să spună la interviu, a primit banii cash, i-a pus într-o sacoșă veche, ne-am dus undeva în spate între blocuri, ca să-mi dea comisionul, și mi-a mulțumit și mi-a pupat mâna, cu lacrimi în ochi, că i-am obținut creditul. Iar eu am stat și am calculat cât trebuie să dea înapoi la bancă și care e rata lunară și știam ce salariu mic are și nu am putut crede că am făcut ceva bun pentru el, deși el era atât de recunoscător. Așa că m-am dus acasă cu banii câștigați și am plâns și nu am putut să-mi scot privirea lui din cap, ochii ăia albaștri, timp de câteva ore și m-am gândit iar că patru ani el o să dea banii ăia din salariu și iar am plâns. Și am calculat cam de câte ori ar însemna să plâng la serviciu, de fiecare dată când întâlnesc un om amărât și am decis că nu merită să trăiesc așa. Și a doua zi m-am dus la birou și toți colegii au bătut palma cu mine că am avut client și încasare, și le-am dat bomboane că era ziua mea și le-am zis că plec și toți au zis nu plecaaaa, noi te iubiiim, și m-au luat în brațe și eu am zis nu mai pooot, îmi pare rău și am fugit și am plâns pe drum până acasă și iar m-am aruncat în gol fără să găsesc un job înainte, dacă știți un pont să-mi ziceți.'

Asta a scris Oana Zaharia, cu care, poate nu întâmplător, împart aceeași zi de naștere. Da, de asta nu aș putea practica (și nici nu practic) o meserie care, cum zice vorba din bătrâni, 'is killing my soul'. Bravo, Oana.