'Convergențe' - fragment din romanul în lucru
La mansardă îl întâmpină Sorin
care, alături de el, era unul dintre asociați. Sorin parcă îi presimțise
venirea - de fapt, se ridicase de pe scaun și mergea spre toaletă. Glumiră
puțin pe seama “premonițiilor care de fapt nu existau”. Marius rămase singur în
biroul simplu. Mansarda rămăsese așa cum o știa, cu lemnul la vedere, iar
mobila adusă de băieți se încadra în aspectul cabanier al spațiului: mobilă de
lemn, fără alte detalii. Și nu era imitație de lemn: în camera aceea, mare de
aproape o sută de metri pătrați, mirosea a lemn. A pădure. A natură. Pădurea
Băneasa. Se scutură. Sorin revenise destul de repede și începură să vorbească
despre IT, nicidecum despre activitatea care se desfășura în mod concret acolo,
în care erau implicate ființe umane prea puțin legate de coduri informatice și de
lumi abstracte.
Se
împrieteniseră, el și Sorin, dar era o prietenie la distanță, frumoasă poate
tocmai pentru că era la distanță. În ciuda pasiunii comune pentru IT, nu simțea
că ar fi avut altceva în comun în restul de viață pe care și-l desfășura
fiecare în afara calculatoarelor. Sorin era familist convins, părea fericit și
prea puțin interesat de femeile care se perindau într-un ritm destul de rapid
în camerele de videochat. Era mulțumit de câștig, amândoi erau. Marius îl lăsa
să vorbească despre familie și viața blândă pe care o avea alături de nevastă
și cei doi copii. Iar Sorin îl considera pe Marius un bărbat asemănător lui și
un foarte bun tovarăș de conversație, pentru simplul motiv că îl asculta atent,
dădea din cap aprobator și nu îl întrerupea niciodată. Marius făcea toate astea
pentru că era mult prea puțin interesat de subiectele în discuție pentru a considera
că e nevoie să-și aducă o contribuție activă la desfășurarea conversației. Și,
în plus, ideile lui erau total opuse de cele de care Sorin era atât de atașat:
nu cunoscuse și nici nu-și dorea o altă familie decât cea pe care o avusese
pentru câțiva ani cu Berlioz, motanul. Și, chiar și atunci, spiritul de independență și dorința lui de
libertate absolută îi fuseseră puse la încercare în perioadele în care voia să
plece în vacanțe și trebuia să găsească pe cineva care să treacă pe la Berlioz.
Găsise de fiecare dată, dar detesta faptul că acest lucru presupunea asumarea
unor obligații morale care la un moment dat s-ar fi soldat cu cerințe concrete
de sprijin din partea celor care veneau la motan. Din fericire, majoritatea
fuseseră femei, iar răscumpărarea, considera el, venise sub forma unor
prelungiri inutile din punctul lui de vedere ale unor relații care nu ar fi
rezistat, conform dinamicii inter-relaționale sexuale și psihologice, mai mult
de câteva săptămâni. El considera că plătise, iar ce considerau acele femei,
care nu veniseră niciodată la el ulterior pentru a-i cere servicii la schimb
pentru cat-sitting, îl interesa prea puțin.
Și acum, ca de
fiecare dată, îl privea cu bunăvoință pe Sorin, pe acest exponent al unor
relații interumane care după părerea lui erau pe cale de dispariție. Familie?
Copii crescuți în familie? Era oarecum dezamăgit: Sorin, în ciuda accesului la
informații din domeniul tehnologiei de ultimă oră, nu știa că peste puțin timp
urmau să fie lansate pe piață acele pântece artificiale pentru gestație, astfel
încât femeile să nu mai poarte sarcina? Nu știa oare că trăsăturile genetice ale
copiilor urmau să poată fi alese de părinți, în cazul fericit, sau de către
stat, în funcție de nevoile identificate la nivel național sau, cine știe,
poate global - în cazul mai puțin fericit? Ce loc își găsea în acest peisaj
futurist familia tradițională? Ce rost ar mai fi avut ea în condițiile în care
femeile urmau să nu mai fie legate afectiv de copil în perioada sarcinii și în
condițiile în care ele erau cel puțin la fel de mult interesate de carieră ca
și bărbații?
Marius credea că
în viitor copiii urmau să fie concepuți doar în acest fel, artificial, iar
activitățile sexuale urmau să se desfășoare în mod liber, în afara formării
unor cupluri stabile, de lungă durată. Și, poate, cine știe, dacă se avea în
vedere și androginizarea generalizată, adică masculinizarea femeilor și
efeminarea bărbaților, se putea ajunge la o uniformitate asexuată, fiind astfel
eliminată orice interacțiune sexuală între indivizi și funcționarea societății
pe principiile stupului. Și, poate, având în vedere biorobotica, poate chiar
eliminarea conștiinței individuale, care ar urma să fie înlocuită de o
conștiință de grup.
Zâmbi deci, în
timp ce-l asculta pe Sorin cum îi povestea că nevasta se dusese la grădiniță cu
cea mică și cum educatoarea îi spusese că fetița avea o personalitate
puternică, dând exemple din activitatea preșcolară rutinieră. Zâmbi din nou în
timp ce asociatul lui îi dădea amănunte despre rețeta de ravioli pe care soția
o găsise pe internet și despre cât de bine reușise să gătească cu o seară
înainte.
Sorin zâmbi și
el, vizita se terminase, își strânseră mâinile și, la plecare, bărbatul se
felicită pentru norocul care dăduse peste el: să aibă așa un asociat, pe
Marius, cu care să împartă pasiunea pentru IT, dar mai ales, și ăsta era lucrul
cel mai important, principiile de viață.
