Scrisă azi, după tura de noapte & stat la povești cu Corina

locuim pe strada Amurgului

aici soarele nu răsare niciodată e liniște 

uneori pace

strada cotește lent &

apare o boală 

 

tata era slab

recidivă de la intestine la osul sacru au spus 

peste un timp lucram la spital 

eram de gardă când mama a sunat -

tata era acasă o vecină reușise să-i pună perfuzia

înainte să plec eu nu putusem

decât să-l mângâi pe frunte

cu o mână tremurată

îmi arătase ceva pe fereastră

era doar cotul străzii pe care alunecăm cu toții

un râu tulbure leneș

 

abia dimineață am aflat că s-a dus

era mort de două ore, eu de două ore

îngrijeam de alții

de ani de zile îngrijeam de alții, mii - și a fost ca și cum

de mii de ori pe el l-am îngrijit

 

ca și pe morții din război l-am înmormântat în aval -

așa am plâns cu toții mai ușor

și n-a fost nimic sacru în asta

 

locuim toți pe strada Amurgului

se întunecă tot mai mult

deși ținem toate posturile uneori;

suntem mai liniștiți mai tăcuți

așteptăm aliniați

recidiva la sacru

/ 'strada Amurgului'

// ph: Alla Mingalëva