Un oraș

 

stau într-un oraș mic liniștit

seara văd bătrânii eșuați la mal

faleza lungă ore nesfârșite 

de mare tonaj

plaja bandajează absoarbe scheunatul boala

elementele indezirabile care noaptea vin aprind focuri

vorbesc despre marea plecare

începută de celulele abia întâlnite în multiplicarea standard

eu stau la marginea orașului unde se adună

pisicile fără stăpân unde fac popas

caravanele străinilor de care mă prind în trecere

apoi dau drumul

așa cum marea dă drumul înecaților

o frumusețe o rană acoperită cu sare

și eu la margine fără să 

iau nimic doar privesc

în depărtare vapoare

în depărtare lumina