Iubim

 

când lenea curge și poartă numele de lumină

când melancolia trece și dragostea poartă nume de firmă

și eu

devin mai rece în paloarea mea de ființă pe cale de dispariție

în vârsta iernii în care m-am născut

cu troiene până la umeri

nu-mi pasă –

un motto care poate fi folosit

pentru noul mileniu care începe mereu

prea târziu -

în ultima secundă au murit milioane de muște

milioane de minți sunt gata să muște din următoarea recoltă

de invazii extraterestre produse la comandă

singurul fapt care contează este:

vom muri până să-l aflăm &

vom ști târziu că acela a fost singurul fapt care a contat

desigur pentru mine e altceva la fel ca și pentru restul lumii

nu-mi pasă & asta mă definește ca trend-setter

pentru o întreagă generație de forme la rotisor

scârba cu care am fost scuipați în lume

a fost iubire și nu ne-am dat seama

miracolul transformării războiului în frumusețe -

o recoltă de creiere suprasaturate de esențele de parfumuri

extrase din cele mai mari așteptări care au fost înșelate

până la milimetru

am dat cu toporul, sabia, bomba, mouse-ul

evoluția continuă la nesfârșit stăm

pe aceeași linie tragem toți

dunga albă invadează plămânii dilată pupila

ne face să scriem până la ultima carte care de fapt e penultima

jocul nu se termină niciodată o răceală

se răspândește prin corpurile

de iluminat ne-am plictisit

de zi și de noapte

vrem varianta infinit.zero a celui mai subtil confort al minții

ne place să stăm

& totuși iubim cumva

paloarea ființelor pe cale de dispariție

care trec printre noi cu grația animalelor muribunde

iubim

lumina filtrată a idealurilor

sunetul perfect al alienărilor

dulcea paradă extazul

repetării sângelui în forme agresive de viață

/ 'Iubim'

// ph: Haris Nukem, 'Rollercoaster', 2025